Cand am vizitat pentru prima data Bremen, intr-un gang era un Adonis sculptat in bronz si m-a socat sa vad cum soricelul lui era lustruit de-a binelea. Mi-am imaginat ca numai domnisoare si doamne ar face asa ceva din dorinte desigur ascunse, si nu in vazul lumii.
Mi-am concentrat atentia sa vad daca acesta este un obicei local, particular si am avut surpriza sa vad ca in multe locuri exista superstitia ca atingand un oarece al unui oarecare se creaza contextul favorabil precum ca se si indeplinesc ceva dorinte. Intrucat asta nu costa, este clar ca atingerea se face fara vreun risc si ca masura de preventie, daca tot a aparut ocazia, ea trebuie fructificata, clar, eficient si mai ales sigur, lucrurile fiind clare, caci ceea ce este deja lustruit inseamna ori ca a avut efect, ori ca aceea ceste zona benefica.
La Las Vegas, sunt lustruite
funduletele unor dansatoare, nu neaparat pentru a aduce noroc, cat mai ales pentru a crea acea placere in lipsa originalului sau in cel mai bun caz de a crede ca viitorul va fi mai bun in ceea ce priveste succesul la femei frumoase. Daca femeile lustruiesc si ele aceleasi parti, cu siguranta o fac pentru a verifica prin comparatie ca formele lor reale sunt cu mult mai aspectuase decat cle din basorelief.
Exista in Praga posibilitatea de a
atinge un simbol, care da credinta celui ce o face ca va fi ajutat in gasirea unei cai mai drepte, in a obtine un ajutor in a solutiona o problema sau in a se vindeca de ceva pentru care stiinta medicala este in impas. Este vorba si de a chema norocul in ajutor, pentru viitor sau pentru prezenta, pentru sine sau pentru cei dragi. Tot timpul omul s-a vazut mai slab si a gandit ca cineva este mai puternic sau el devine mai puternic sau mai increzator daca se foloseste de un ajutor venit de undeva, ajutor transmis pe cai nevazute, dar intuite.
Tot in Praga, exista un loc secret, stiut numai de anumite persoane care merg acolo sistematic sau numai intamplator, pentru a se gand la ceva anume atunci cand exerseaza procesul de lustruire, in credinta ca viitorul le va fi luminos si nu numai, daca gandurile lor vor deveni realitate nu chiar cruda, ci normala pana la o adica.
Nu am cum sa inteleg ca intr-un camp, la mare distanta dar si la mare inaltime, la monumentul de la Termopile, se trece la lustruirea partii de
jos a bustului unui luptator. Cine o face si mai ales de ce o face ramane un mister. ceea ce este clar este ca nici vantul si nici ploile nu au efecte atat de directe acolo, asa cum realitatea devastatoare o arata.
In centrul New York-ului exista un taur imens din bronz si admiratia trecatorilor este captata nu numai de pozitia lui acolo unde nu se asteapta nimeni, cat mai ales de naturaletea cu care i se ating boastele de catre trecatori, fara a se inregistra nici cea mai mica tresarire data de vreo jena cum ca nu s-ar cadea sa se intample asa ceva. Persoanele, mai intai ating picioarele din spate ale masivului animal, dupa care cu o rapiditate demna de dirijatul unei muzici alerte, fac ceea ce conduce la stralucirea in razele soarelui a micilor sferisoare. Pentru a nu rautaciosi, trebuie remarcat ca cei mai rusinosi deruleaza un ritual conform caruia ating coarnele taurului, limitandu-se numai la asta, dar in cele mai multe cazuri, cu privirea se merge mai departe si mai departe, oricat de departe.
In Szeghed exista un monument dedicat fotbalistilor si probabil toti care isi doresc o sansa in acest sport, trec pe la acest
monument si ating ba mingea, ba cate o gheata purtatoare de noroc, cred cu totii.
